VÂRSTA MEDIEVALĂ:

Fortificațiile medievale ale Clujului

Clujul medieval a avut, succesiv, două incinte fortificate. Cea mai veche dintre acestea a fost ridicată în zona actualei Piețe a Muzeului, având o suprafață de 7 hectare. Ea  a fost ridicată în perioada 1260-1270, odată cu aducerea în Cluj a unor coloniști germani. Datorită faptului că aici a funcționat vechea cetate a Clujului, zona urbană delimitată de străzile Emil Isac, Memorandumului, Regele Ferdinand și de Canalul Morii poartă denumirea de Cetatea Veche (în maghiară Óvár).

Cea de-a doua incintă fortificată a Clujului a fost ridicată începând cu anul 1405, ca urmare a privilegiului acordat orașului de regele Sigismund de Luxemburg. Acesta acorda orașului, printre alte facilități, dreptul de a-și construi o incintă fortificată mult mai amplă, cu o suprafață de 45 de hectare.

Incinta fortificată ridicată în secolul al XV-lea a fost consolidată cu un număr de 20 de turnuri și bastioane. Cele mai importante erau turnurile care apărau principalele porți de intrare în oraș.

Paza și întreținerea bastioanelor și turnurilor era în obligația breslelor de meșteșugari, de aceea ele poartă numele asociațiilor protectoare: a croitorilor, măcelarilor, postăvarilor, argintarilor, etc.

Turnul Țesătorilor a fost construit la sfârșitul secolului al XV-lea, pe latura nordică a celei de-a doua fortificații care înconjura orașul nou extins. Administrat de breasla țesătorilor, turnul a marcat unul dintre punctele minore de acces în oraș, rezervat pentru pietoni.

Zona înconjurătoare era cunoscută sub numele de „Szappanyváros”, sau “orașul producătorilor de săpun”, un cartier relativ subdezvoltat definit de producția de săpunuri pe bază de untură și alte meșteșuguri.

Dezvoltându-se ca importantă așezare urbană, Clujul medieval se prezenta ca o mare cetate cu case înghesuite pe străzi înguste, majoritatea pavate cu scânduri, propagarea incendiilor putându-se face cu repeziciune și pe suprafețe mari. În a doua jumătate a secolului al XVI-lea orașul cu cei circa 10.000 de locuitori ai săi era astfel văzut, pe la 1565, de către un călător italian: «un oraș comercial mare și bogat, bine clădit, cu puternice și străvechi ziduri și numeroase turnuri. În afara centurii de ziduri a acestui oraș se găsesc trei suburbii: una la sud cu o întindere de peste o milă, a doua spre nord-vest, întinsă pe două mile bune, a treia spre răsărit, destul de întinsă, dar mai mică decât celelalte două. Aceste trei suburbii au în cea mai mare parte case de lemn și una e locuită de sași, a doua de unguri și a treia de români. Întregul oraș este clădit din piatră, cu cele mai frumoase case și străzi.»

Supraînălțarea turnului pentru a fi adaptat artileriei

În timpul domniei lui Ștefan Báthory, în  anul 1574, Turnul Țesătorilor a fost supraînălțat, după cum se consideră în baza unei inscripții aflate pe latura spre Someș a construcției, pentru a fi adaptat artileriei  (ultimul etaj medieval are guri de tragere mai mari, late, pentru tunuri de calibru mic, tipice pentru arhitectura militară a vremii).

Literatura de istorie locală a documentat existența următoarei inscripți în limba latină pe zidurile turnului: ” 𝐅𝐎𝐑𝐓𝐈𝐎𝐑 𝐄𝐒𝐓 𝐐𝐔𝐈 𝐒𝐄 𝐐𝐔𝐀𝐌/ 𝐐𝐔𝐈 𝐅𝐎𝐑𝐓𝐈𝐒𝐒𝐈𝐌𝐀 𝐕𝐈𝐍𝐂𝐈𝐓 𝐌𝐎𝐄𝐍𝐈𝐀/ 𝐍𝐄𝐂 𝐕𝐈𝐑𝐓𝐔𝐒 𝐀𝐋𝐓𝐈𝐔𝐒 𝐈𝐑𝐄 𝐏𝐎𝐓𝐄𝐒𝐓” (în traducere liberă:

Cel ce se învinge pe sine este mai puternic decât cel ce cucerește cetăți; virtute mai înaltă nu există)

Deasupra acestei inscripți se afla cifra “—74”, care a fost interpretată de literatura de specialitate drept anul 1574, an în care turnul a suferit unele intervenţii.

Ajungând în final la înălțimea de 28,5 m, turnul avea o bună vizibilitate panoramică, îndeplinind o condiție esențială a unei bune supravegheri a zonei înconjurătoare.

Descriere fotografie: Veche inscripție în piatră ce a existat pe zidurile Turnului Pompierilor (denumit inițial Turn al Țesătorilor) deasupra căreia figura cifra “–74”, desenat în 1919 de arhitectul transilvănean Lajos Pákei (arhiva Pakey uni. VIII.A. fotografiat de Lehel Molnar)

Turn de veghe pe timp de noapte

Prima informație referitoare la funcția de turn de supraveghere împotriva incendiilor a acestei construcții datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Sfatul Orașului Cluj a decis, începând cu data de 17 mai 1585, stabilirea unor observatori permanenți pentru semnalizarea incendiilor, folosindu-se în acest scop Turnul Țesătorilor. Datorită înălțimii, turnul oferea o privire de ansamblu asupra orașului fiind folosit în acest sens pentru prevenirea și protecția împotriva incendiilor.

În documente se menționează, printre altele:

“S-a observat că incendiile izbucnesc foarte des și trompetul care este însărcinat este complet lipsit de conștiinciozitate. Pentru înlăturarea pericolului, primarul va angaja doi observatori care, sub prestare de jurământ vor veghea necontenit în turn pentru semnalizarea apariției incendiilor” (A. Poduleanu-
“Foișorul de foc din Cluj”, în Revista. P. C. I. nr. 9/1960).

În următorii 430 de ani, structura a servit exclusiv ca turn de pază împotriva incendiilor, funcție care a salvat-o în mod repetat de la demolare.

Din acest turn s-a dat alarma pentru incendii masive, precum cele din 1655 și 1697, deoarece acolo erau staționați în permanență paznici.

În marele incendiu din 1655 care a prefăcut în scrum o parte însemnată a Clujului, turnul a rămas neatins, explozia prafului de pușcă depozitat aici putând să creeze pagube enorme, la fel a supraviețuit și incendiului din 1697, când populația orașului a fost avertizată din turn de izbucnirea focului. Locuitorii au fost alertați de aici și la cel mai mare incendiu din istoria orașului, cel din 1798.

VÂRSTA MODERNĂ

Pe măsură ce orașul a început să se modernizeze, nevoia de fortificații defensive a scăzut iar la începutul anilor 1870 s-a început demolarea zidurilor și bastioanelor medievale.

Transformarea oficială într-un turn al pompierilor a fost decretată la 19 martie 1873, fapt care l-a salvat de la demolarea la care au fost supuse majoritatea relicvelor medievale ale Clujului. Sfatul orașului a acceptat propunerea ca turnul să fie transformat oficial într-un turn al pompierilor, deoarece în același  an a luat ființă și organizația pompierilor voluntari care a primit turnul pentru a-l folosi ca punct de observație, dar și pentru a depozita unelte destinate stingerii incendiilor.

În secolul al XIX-lea această zonă a orașului era printre cele mai periculoase, incendiile fiind foarte frecvente, din turn putându-se supraveghea într-un mod optim izbucnirea focarelor, pentru a interveni cât mai rapid și eficient.

Incendiul din cartierul Săpunului

În 22 iunie 1876, se producea unul dintre cele mai mari incendii din Clujul secolului XIX. În acest incendiu era distrus și Bastionul țesătorilor, cu turnul folosit pentru observarea incendiilor, împreună cu casele din jur, observatorul aflat în turn reușind să se salveze cu ajutorul unei frânghii.

Turnul inaugurat cu numai un an și jumătate mai devreme, s-a deteriorat într-o asemenea măsură, încât inginerii orașului, János Tompa și Balázs Debreczeni au propus demolarea lui. În final, aceasta nu a avut loc, deoarece s-a considerat că structura masivă a turnului mai poate fi folosită și au început lucrările de transformare prin care s-a format (aproape) volumetria actuală a turnului. Turnul a fost refăcut și supraînălțat cu două nivele, iar pe terasă a fost amplasată o gheretă de observație cu un clopot de atenționare, activat în momentul în care în oraș era observat un focar.

Noua adăugare, vizibilă și astăzi, prezintă detalii baroce modeste care creează o imagine distinctivă în comparație cu structura medievală. Construcția avea opt niveluri și a fost utilizat în continuare, până în 1936, pentru observarea și semnalizarea incendiilor, fiind cunoscut sub denumirea de “Turnul pompierilor” sau “Foișorul de foc”.

Un incendiu din anul 1945 a mistuit interiorul turnului, inclusiv sistemul de alarmă din vârf. După 1936, însă, acesta a fost închis și uitat, chiar dacă de atunci au existat mai multe demersuri de redeschidere a acestuia.

În anul 1957 Turnul Pompierilor a fost recunoscut ca monument istoric național. În urma acestei clasificări, au început lucrările de restaurare cu scopul de a transforma structura în muzeu şi a-l introduce în circuitul turistic al orașului. În 1968 vechiul sistem de planșee și scări a fost înlocuit cu o scară din beton armat, umplând spațiul interior al turnului

VÂRSTA CONTEMPORANĂ

Turnul Pompierilor a făcut obiectul mai multor proiecte de amenajare și introducere în circuitul turistic al orașului.

Astfel, în anii ’80, a apărut inițiativa de amenajare a acestuia ca muzeu al astronomiei iar în locul vechiului acoperiș s-a construit o piramidă de sticlă (1985), proiectată de arhitectul clujean Gheorghe Vais, în care se intenționa amplasarea unui observator astronomic. Proiectul nu a mai fost finalizat iar o pierdere datorită acestui proiect este dispariția gheretei de pe vârful turnului, construită încă în anii 1880 (și reconstruită sau reabilitată cu mare grijă în anii 1960).

În anul 1998 turnul a găzduit Muzeul Pompierilor, păstrându-și această destinație timp de doar trei ani.

Din anul 2011, Turnul Pompierilor a trecut în administrarea Municipiului Cluj-Napoca.

Urmare a concursului de soluții inițiat de Primăria municipiului Cluj-Napoca, cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România – filiala Cluj, proiectul câștigător a vizat restaurarea celor două vârste patrimoniale ale turnului (medievală și de sec. XIX) și propunerea unei a treia vârste contemporane. Procesul de reabilitare a vizat introducerea edificiului în circuitul cultural și turistic al orașului, turnul fiind accesibilizat pentru persoanele cu dizabilități. Acesta a devenit cel de-al șaselea obiectiv al Centrului de Cultură Urbană al Primăriei Cluj-Napoca, alături de Cazinoul din Parcul Central, Turnul Croitorilor, Centrul pentru Tineret, cinematografele Dacia și Mărăști.

Reabilitarea extinsă a înlocuit elementele de beton intruzive din anii 1960, 1970 și 1980, cu intervenții subtile și reversibile în conformitate cu principiile contemporane de restaurare a patrimoniului.

Turnul, edificat în straturi succesive, utilizat pentru apărarea și mai apoi pentru privirea orașului, rămâne prin vârsta contemporană, un observator urban, un loc al contemplării și al lecturării devenirii urbane.

Sursă text: „Turnul Țesătorilor (Turnul Pompierilor) din Cluj – Studiu Preliminar de istoria artei”, 2016
„Piatra aceasta a fost așezată… Locurile memoriei din Cluj (1440–2022)”, Jakab Albert Zsolt

Program

Turnul Pompierilor poate fi vizitat zilnic, inclusiv în week-end-uri, programul de vizitare fiind

Luni – Duminică

10.00 – 20.00 

Joi

10.00 – 22.00

Scara interioară dispune de un spațiu expozițional care găzduiește diverse evenimente și mici expoziții, de artă. Artiștii, asociațiile de artiști plastici sau instituțiile culturale au oportunitatea de a propune – prin parteneriate sau convenții de colaborare – idei de expoziții și manifestări artistice.

Galerie foto